26.08.2018
John McCain, un erou de război și unul dintre cei mai respectați legislatori americani din istoria recentă, a murit. El a avut o viziune clară asupra rolului Americii în lume, dar cel mai crucial vot al său nu a avut nimic de-a face cu politica externă.
Senatorul american John McCain, fost candidat la președinție și erou al Războiului din Vietnam, a murit sâmbătă, după ce a pierdut lupta cu cancerul la creier, a anunțat biroul său într-un comunicat.
„Senatorul John Sidney McCain III a murit la ora 16:28 la 25 august 2018. Alături de senator în momentul decesului se aflau soția sa, Cindy, și familia lor”, se arată în comunicat, precizând că senatorul republican a „servit cu credință Statele Unite ale Americii timp de 60 de ani”. Familia McCain a anunțat vineri că senatorul a ales să întrerupă tratamentul împotriva cancerului.
John McCain a călcat pe urmele familiei sale de marinari și a servit în războiul din Vietnam. A fost capturat și a îndurat 5 ani și jumătate ca prizonier de război. A fost grav torturat și ținut în izolare. McCain s-a întors acasă în 1973 și, ca urmare a rănilor suferite în captivitate, nu va putea niciodată să își miște brațele deasupra umerilor.
McCain a fost ales pentru prima dată ca republican în Camera Reprezentanților în 1983, servind statul Arizona. El a câștigat o candidatură la Senat în 1987, loc pe care l-a ocupat până la moartea sa. McCain l-a admirat pe fostul președinte Ronald Reagan și, în lunga sa carieră, a condus Congresul pe probleme de politică externă și afaceri militare. Datorită propriilor experiențe, a fost un susținător deschis al veteranilor americani.
McCain a devenit candidatul republican la președinție în 2008, candidând ca „nonconformistul” pentru care era cunoscut. Dar, după opt ani de Bush, el nu a putut învinge campania lui Barack Obama bazată pe schimbare. Obama a declarat că, în ciuda diferențelor dintre ei, amândoi „au văzut această țară ca pe un loc în care orice este posibil – iar cetățenia ca pe o obligație patriotică a noastră de a ne asigura că va rămâne pentru totdeauna așa”.
McCain a fost cunoscut pentru disponibilitatea sa de a lucra cu membri ai partidului opus, în special în problema reformei imigrației. În 2005, el a co-sponsorizat, împreună cu regretatul senator democrat Ted Kennedy, un proiect de lege care a constituit un punct de referință pentru legislația viitoare. McCain a făcut presiuni pentru un compromis care includea securizarea frontierelor SUA și asigurarea unei căi de obținere a cetățeniei pentru imigranții nedocumentați.
Ultimul an de mandat al lui McCain a fost marcat de confruntarea sa cu președintele Donald Trump. Unul dintre ultimele sale voturi în Senat a fost votul său negativ pentru salvarea Obamacare, o respingere categorică a eforturilor lui Trump de a epuiza legislația. El l-a criticat pe Trump până la sfârșit, criticând întâlnirea sa cu Putin din iulie ca fiind „una dintre cele mai rușinoase performanțe ale unui președinte american din memoria recentă”.
O perspectivă inegalabilă asupra afacerilor globale
La 25 iulie 2017, la o săptămână după ce și-a dezvăluit diagnosticul de cancer, McCain a revenit în Senat, unde a slujit timp de 30 de ani. El a ținut un discurs remarcabil – unul care, în multe privințe, a rezumat ceea ce a crezut și a susținut de-a lungul carierei sale militare și politice unice.
„Ce cauză mai mare am putea spera să servim decât să ajutăm America să rămână farul puternic, aspirant și inspirat al libertății și apărător al demnității tuturor ființelor umane și al dreptului lor la libertate și la justiție egală?”, a întrebat el în discursul lăudat pe scară largă. Dacă aproape oricine altcineva ar fi pus întrebarea, aceasta ar fi putut părea greoaie sau banală; venind din partea lui McCain, foarte respectat, aceasta a distilat deceniile sale de serviciu și scopul în viață.
Rolul unic al Americii în lume a fost mantra lui McCain, a declarat James Jeffrey, reprezentantul special al SUA în Siria, care a servit anterior în timpul președinților George W. Bush și Barack Obama ca adjunct al consilierului pentru securitate națională și ambasador în Turcia și Irak. El l-a întâlnit pentru prima dată pe McCain în 1990, la ceea ce astăzi se numește Conferința de Securitate de la Munchen, unde McCain conducea în mod tradițional delegația americană.
„Chiar și atunci era clar că avea o înțelegere a rolului Americii în lume și a modului în care funcționa lumea care nu seamănă cu niciun alt oficial american – inclusiv cu cei doi președinți pentru care am lucrat direct – pe care i-am cunoscut vreodată”, a spus Jeffrey, care l-a numit pe McCain „cel mai mare erou american din ultimii 50 de ani”.”
Ceea ce a făcut ca cunoștințele lui McCain despre lume să fie unice a fost faptul că o mare parte din ele au fost anterioare carierei sale politice și proveneau din educația și experiența sa militară. Fiu și nepot de amirali cu patru stele, născut într-o stație navală americană din Panama, McCain a asimilat de timpuriu tradiția de serviciu militar a familiei sale și, după ce a terminat liceul, a intrat în elita Academiei Navale a SUA. După absolvire, s-a antrenat pentru a deveni pilot de marină, urmat de mai mulți ani de diverse misiuni pe portavioane.
În timp ce SUA își intensificau campania militară în Vietnam, McCain a solicitat o misiune de luptă, care l-a trimis să zboare în misiuni de bombardament deasupra țării. În octombrie 1967, în cea de-a 23-a misiune de bombardament, avionul său a fost doborât, iar McCain, grav rănit, a fost capturat de nord-vietnamezi. Și-a petrecut următorii 5 ani și jumătate ca prizonier de război în Vietnam, fără să primească îngrijiri medicale adecvate pentru rănile grave suferite în urma prăbușirii. A fost torturat în mod repetat și grav și a fost ținut în izolare timp de doi ani.
Nu a fost eliberat mai devreme
După ce tatăl său a fost numit comandant al tuturor forțelor americane din zonă, nord-vietnamezii s-au oferit să-l elibereze mai devreme pe McCain, lucru pe care acesta l-a refuzat. El a fost în cele din urmă eliberat în martie 1973, după ce au fost semnate acordurile de pace.
Experiența sa din Vietnam nu numai că a ajutat la modelarea viziunii lui McCain asupra rolului special al Americii în lume, dar a făcut din el și un avocat convingător pentru argumentul dificil că un astfel de rol trebuie uneori plătit cu sânge, a spus Jeffrey.
„McCain a fost exact tipul care putea aduce acest argument, pentru că puțini oameni care mai sunt în viață au plătit mai mult cu sânge decât el”, a spus el.
McCain, care a fost decorat cu cele mai înalte onoruri pentru serviciul său militar, a decis să își încheie cariera în Marină după ce a devenit clar – și din cauza rănilor de durată suferite în urma încarcerării sale în Vietnam – că ar fi puțin probabil ca el să calce pe urmele tatălui și bunicului său și să ajungă la rangul de amiral. În schimb, a decis să se angajeze într-o carieră politică.
Legislator de frunte
A fost ales pentru prima dată ca deputat republican în Camera Reprezentanților a SUA în 1983, dar în 1987 a trecut la Senat, unde a continuat să servească statul său natal adoptiv, Arizona, până la moartea sa. În timpul mandatului său îndelungat în Congres, McCain a devenit cel mai important legiuitor în materie de politică externă și afaceri militare al generației sale.
„John McCain a fost unul dintre cei mai talentați membri ai Congresului din secolele XX și XXI”, a declarat Mara Karlin, cercetător în domeniul studiilor strategice la Universitatea Johns Hopkins, care a lucrat pentru cinci secretari americani ai apărării în diferite funcții.
„Conducerea sa într-o gamă largă de probleme – de la a permite o relație transformată a SUA cu Vietnamul până la a ajuta la construirea unei armate americane capabile și dotate cu resurse – a fost esențială în timp ce Statele Unite au navigat în rolul lor mai întâi în lumea de după Războiul Rece și apoi în lumea de după 11 septembrie”, a spus ea.
În ciuda ortodoxiei de partid
Propensiunea lui McCain de a pune întrebări dificile și de a spune ce gândește în materie de politică externă a SUA nu i-a vizat doar pe democrați, ci a inclus și propriul său partid republican. De exemplu, McCain, care, în principiu, a susținut invazia condusă de SUA în Irak sub conducerea lui George W. Bush, a criticat ulterior efortul de război ca fiind o „epavă de tren.”
Tentativele sale de a deveni președinte au culminat cu obținerea de către McCain a nominalizării republicane din 2008, pentru ca apoi să fie învins fără probleme în alegerile generale de Barack Obama. Alegerea de către McCain a guvernatorului arhiconservator al Alaskăi, Sarah Palin, drept contracandidat, o decizie pe care a declarat ulterior că o regretă, a fost criticată de unii ca fiind cea care a deschis calea pentru mișcarea Tea Party și apoi pentru ascensiunea actualului președinte Donald Trump.
Dar asta nu este corect, a spus Jeffrey. „Sarah Palin nu l-a creat pe Donald Trump, iar decizia lui McCain de a merge cu Palin nu a dus la chestia cu Trump. Faptul că McCain a ales-o pe Palin a arătat că McCain și-a dat seama ce se întâmpla în Partidul Republican și ce se întâmpla în țară.”
Campania prezidențială eșuată a lui McCain și faptul că și-a dat seama din ce în ce mai mult seama că va fi dificil să colaboreze cu mișcarea Tea Party în curs de apariție, care devenea tot mai puternică în interiorul Partidului Republican, au prefigurat înstrăinarea tot mai mare a senatorului de GOP.
În timp ce este imposibil de spus dacă McCain ar fi fost un bun președinte, a spus Jeffrey, el avea „integritate, leadership și cunoștințe profunde. Ăsta este un bun început.”
Depărtările repetate ale lui McCain de la ortodoxia partidului în timpul carierei sale politice i-au adus cu mult timp în urmă porecla mediatică de „nonconformist” – un termen pe care Jeffrey îl respinge, deoarece implică faptul că cineva ia o poziție pur și simplu pentru că vrea să fie contrariant. Aceasta, a explicat Jeffrey, nu a fost niciodată intenția lui McCain. Un cuvânt mai potrivit pentru a-l descrie pe McCain, a sugerat el, ar fi „patriot”, deoarece McCain a încercat întotdeauna să acționeze în conformitate cu propriile idealuri și conștiință.
Șoim și pacificator
Dar în timp ce McCain, care a fost întotdeauna un susținător puternic al NATO și al relației transatlantice, a fost văzut pe scară largă ca un „șoim” în probleme cheie de politică externă, cum ar fi revenirea Rusiei sub conducerea lui Vladimir Putin și anexarea ilegală a Crimeei de către Moscova în 2014, el a fost, de asemenea, gata să facă pace.
„În timp ce realizările lui John McCain sunt prea lungi pentru a le enumera, rolul său critic în a permite guvernului american să treacă dincolo de amintirea viscerală a Războiului din Vietnam și să-și remodeleze relația cu această țară poate fi cea mai importantă realizare a sa”, a declarat Karlin. „La fel ca Nixon față de China, doar angajamentul lui John McCain față de Vietnam a putut oferi altora spațiul necesar pentru a recunoaște potențialul unei relații diferite.”
În mod curios însă, cea mai importantă decizie a lui McCain în calitate de senator s-ar putea să fi fost una care nu a avut nimic de-a face cu politica externă și securitatea națională. Aceasta a venit la scurt timp după ce s-a întors la Washington după ce primise diagnosticul de cancer în vara anului 2017, la jumătate de an de la începutul președinției tumultoase a lui Trump.
Salvarea „Obamacare”
Într-o ședință de ultimă oră în Congres, McCain a dat votul decisiv împotriva eforturilor lui Trump și ale Partidului Republican de a abroga programul de sănătate semnat de Obama, cunoscut și sub numele de „Obamacare”.” Acesta a dat o lovitură serioasă conducerii Partidului Republican și lui Trump, care, în mod notoriu, afirmase în 2015 că McCain „nu este un erou de război” în timpul campaniei electorale.
„Aș spune că va fi ținut minte pentru votul său care a oprit efortul lui Trump de a distruge Obamacare și de a arunca peste 20 de milioane de oameni în afara sistemului de sănătate guvernamental, la fel de mult ca orice a făcut pe plan internațional”, a declarat Jeffrey.
Votul lui McCain în domeniul sănătății a marcat într-un fel și punctul culminant al relației personale controversate dintre Trump și senator. Într-un discurs de campanie din 2015, Trump a atacat serviciul militar al lui McCain și a batjocorit experiența sa de prizonier de război devenit erou, spunând: „Îmi plac oamenii care nu au fost capturați.”
McCain a reacționat la acest lucru și la alte atacuri personale repetate ale lui Trump așa cum era de așteptat de la el: abținându-se să riposteze el însuși cu atacuri ad hominem și încercând, în schimb, să meargă pe calea cea mai înaltă.
Rezistența sa de a se apăra de comentariile denigratoare lansate în mod repetat de președinte la adresa sa nu a însemnat, totuși, că McCain a ezitat să se confrunte direct cu Trump în arena politică.
Chiar dimpotrivă: ultimii săi ani de mandat ar putea fi caracterizați ca o luptă împotriva sentimentului naționalist și izolaționist simbolizat de politica „America First” a lui Trump. Iar McCain a criticat vehement modul în care Trump a gestionat principalele probleme internaționale, inclusiv criza nucleară nord-coreeană și ceea ce a fost considerat de mulți ca fiind o îngăduință a lui Trump față de președintele rus la recentul summit de la Helsinki. McCain a criticat deschiderile lui Trump față de Putin ca fiind „una dintre cele mai rușinoase performanțe ale unui președinte american din memoria recentă”.
„Singurul lucru pe care Putin îl înțelege este puterea”
Dar unele dintre cele mai puternice și poate cele mai durabile remarci ale sale s-au axat pe apărarea democrației și a rolului tradițional al Americii ca lider al Occidentului, pe care le-a considerat amenințate de Trump.
Într-un discurs ținut anul trecut la Academia Navală a SUA, McCain, fără a-l numi direct pe Trump, a rostit o acuzație vehementă la adresa președintelui și a stilului său politic de a câștiga totul.
„Suntem adormiți față de necesitatea conducerii noastre și față de oportunitățile și pericolele reale ale acestei lumi. Suntem adormiți în camerele noastre de ecou, unde opiniile noastre sunt întotdeauna afirmate, iar informațiile care le contrazic sunt întotdeauna false. Suntem adormiți în politica noastră polarizată, care ne exagerează diferențele, caută țapi ispășitori în loc de răspunsuri și insistă să obținem tot timpul ceea ce vrem de la un sistem de guvernare bazat pe compromis, cooperare bazată pe principii și reținere”, a spus el.
În schimb, McCain a cerut în mod repetat ca liderii politici să se străduiască pentru ceea ce este în interesul cetățenilor pe care îi reprezintă, chiar dacă acest lucru îi afectează din punct de vedere politic. Cel mai bun exemplu de punere în practică a convingerii sale de către McCain a fost, fără îndoială, votul său împotriva eforturilor propriului său partid de a abroga Obamacare.
Într-o declarație în care a explicat votul său uimitor, senatorul a criticat partidul său pentru că pur și simplu a încercat să anuleze Obamacare fără a oferi ceva mai bun pentru a-l înlocui. Aceasta a reluat și caracterizat din nou etica lui McCain de a servi poporul american: „Trebuie să facem munca grea pe care cetățenii noștri o așteaptă de la noi și pe care o merită.”
Michael Knigge (Washington)