Paul E. Cator – publicat pe 11/02/18
Mai dureros decât orice pe pământ, și totuși mai liniștit decât oriunde în afară de Rai.
În învățătura ei oficială, Biserica nu spune prea multe despre cum este de fapt Purgatoriul, dar din scrierile sfinților și ale teologilor, putem învăța multe.
1- Este un loc de suferință și bucurie intensă. Sfânta Ecaterina din Genova, despre care se spune că a suferit durerea purgatoriului pe pământ, susținea că „există în purgatoriu la fel de multă durere ca în iad” (Tratat despre purgatoriu). La fel ca blestemații, sufletele de acolo suferă de foame pentru Dumnezeul pe care încă nu îl văd – ca un om care ar putea trăi fără să mănânce, flămând tot mai mult după pâinea pe care nu o are (pentru a folosi imaginea Sfintei Ecaterina). Și suferă de un foc care „va fi mai dureros decât orice poate suferi omul în viața prezentă” (Sfântul Augustin, Despre Psalmul 37:3).
Se spune că odată Sfânta Ecaterina de Ricci a suferit 40 de zile pentru un suflet din Purgatoriu – când o novice i-a atins mâna, ea a remarcat: „Mamă, arzi!”
În același timp, Sfânta Ecaterina de Genova a mai învățat: „Sufletele din purgatoriu unesc o mare bucurie cu o mare suferință… Nici o pace nu este comparabilă cu cea a sufletelor din purgatoriu, cu excepția celei a sfinților din ceruri”.
Există un flux și reflux misterios de durere și bucurie în purgatoriu, spune părintele dominican Reginald Garrigou-Lagrange, pentru că suferința este temporară și duce spre rai: Cu cât sufletul îl iubește mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult suferă să nu-l vadă; cu cât suferă mai mult, cu atât mai multă bucurie și iubire are să se apropie de Dumnezeu.
2- Este un loc de curățire și de milă. Vă amintiți parabola despre omul care a venit la ospățul de nuntă al împăratului fără haină de nuntă? (Matei 22:1-14) Haina de nuntă este viața de har de care avem nevoie pentru a intra la ospățul din ceruri. Acum imaginează-ți o întorsătură: omul vine purtându-și haina, dar aceasta este toată murdară. Ce ar spune regele? Poate ceva de genul: „Nimic necurat nu va intra” (Apocalipsa 21:27).
În Vechiul Testament, Iuda Macabeul și-a pus oamenii să se roage pentru cei decedați și a cerut să se facă o jertfă pentru păcat pentru ei: „De aceea a făcut ispășire pentru cei morți, pentru ca ei să fie izbăviți de păcatul lor”. (2 Macabei 12:43) Acest lucru presupune un loc de purificare după moarte – purgatoriul.
Mulți Părinți ai Bisericii cred că Sfântul Pavel a făcut aluzie la purgatoriu atunci când a scris despre construirea pe temelia lui Iisus cu aur sau argint, lemn sau paie: „Focul va încerca ce fel de lucrare a făcut fiecare… Dacă lucrarea cuiva se va arde, va suferi o pierdere, deși el însuși va fi mântuit, dar numai ca prin foc” (1 Corinteni 3:13, 15). Lemnul și paiele nu au mers bine pentru cei trei porci – dar Dumnezeu, în mila Sa, nu cere aur!
Este un lucru bun, pentru că părintele Garrigou-Lagrange spune: „Sufletele care scapă complet de tot purgatoriul sunt probabil destul de rare. Printre bunii religioși pe care Sfânta Tereza îi cunoștea, numai trei își terminaseră purgatoriul pe pământ” (Viața veșnică., p. 194).
Citește mai departe: Învățătura lui Benedict al XVI-lea despre purgatoriu
3- Este un loc de evitat. Cu toate acestea, poate fi evitat, iar sfinții ne-au încurajat în repetate rânduri să ne facem purgatoriul nostru pe pământ.
Fr. Paul O’Sullivan dă următoarele sfaturi pentru evitarea Purgatoriului (How to Avoid Purgatory):
- evitați păcatul
- faceți penitență
- acceptați suferința
- confesiune și împărtășanie frecventă
- rugați-vă cu credință și perseverență
- pregătiți-vă pentru moarte: „Părinte veșnic, de azi înainte, accept cu inima veselă și resemnată moartea pe care îți va plăcea să mi-o trimiți, cu toate durerile și suferințele ei”.
- obțineți indulgențe
Sunt sfaturi care fac sfinți… chiar și în această viață. Așa cum ne amintește părintele Garrigou-Lagrange: Atingerea sfințeniei pe pământ este posibilă – și normală – pentru toată lumea.
Citește mai departe: Papa Francisc: „Să nu vă fie frică de sfințenie