Nu încercăm să apărăm minciuna. Dar vrem să transmitem ideea că nici a fi sincer, tot timpul cu toată lumea, indiferent de situație, nu este cea mai bună idee. Cu excepția cazului în care vrem să intrăm în situații tensionate.
Să fii sincer sau să fii nepoliticos?
Psihologii au adoptat termenul, în glumă, de sincericid pentru a defini comportamentul unei persoane care se crede cinstită și curajoasă și, prin urmare, este sinceră cu ceilalți. Aceștia nu au niciun fel de filtru, când poate că ceilalți nici măcar nu le-au cerut părerea. Acest nou cuvânt se referă la o sinucidere – în mod abstract – datorată excesului de zel față de adevăr.
Acest act tinde să fie văzut ca ceva lipsit de considerație, lipsit de tact și iresponsabil din punct de vedere verbal. Sincericidul sfârșește prin a dezvolta conflicte în anturajul său. Poate părea un comportament nepoliticos și, cu siguranță, ar putea fi considerat ca atare.
Pentru a nu fi pe placul tuturor, ideal ar fi să evaluăm în prealabil ceea ce urmează să spunem. Să calculăm dacă persoana care va primi mesajul este pregătită să îl digere emoțional.
Câți dintre noi nu am fost deranjați pentru scurt timp de cineva care ne spune că nu purtăm cea mai bună ținută sau că ne-a văzut fosta soție cu altă persoană? Totuși, găsirea contextului și a momentului oportun și știința de a ne reține, devine o virtute pe care ar trebui să știm să o prețuim. Există anumite comentarii care sunt pur și simplu inutile sau care pot fi spuse în alte circumstanțe.
Să fim sinceri prin îndulcirea adevărului
Toți avem dreptul să cunoaștem adevărul, dar avem și dreptul de a ne stabili propriile limite ale acestei cunoașteri. Ideal este ca noi, ca adulți, să fim puternici din punct de vedere emoțional și să acceptăm neplăcerile vieții. În acest fel, vom putea acționa de pe o poziție corectă.
Problema este că adevărul, în anumite ocazii, poate cu adevărat să doară foarte tare. Nu toată lumea este pregătită să primească anumite vești de natură foarte negativă sau dramatică.
Imaginați-vă că ați fost diagnosticat cu o boală gravă, ați vrea să știți dacă veți muri? Ați prefera ca adevărul să rămână ascuns sau ați vrea să știți cât timp v-a mai rămas? Cum v-ar plăcea să primiți aceste vești proaste?
După cum am mai spus, este bine să ne antrenăm pentru a putea face față la tot ceea ce ne aruncă viața în cale. Dar nu este mai puțin adevărat că uneori este mai bine ca adevărul să fie îndulcit. La fel cum o facem și în cazul celorlalți, pentru a regla impactul mesajelor noastre.
Dacă suntem capabili să arătăm empatie pentru cealaltă persoană, vom fi suficient de precauți pentru a nu-i face rău. Vom găsi cuvintele potrivite, atâta timp cât nu spunem contrariul complet al adevărului.
Arta sincerității
Să fii sincer fără să o transformi în sincericid este o artă. Ea presupune să te pui în locul celuilalt, să știi dacă circumstanțele sunt optime pentru ca acesta să primească adevărul. În plus, folosirea instrumentelor verbale și nonverbale adecvate este esențială.
Psihologul Rafael Santangreu spune că, pentru a fi în largul tău, trebuie să spui întotdeauna adevărul. Dar, nu același lucru este valabil și pentru ceilalți. Altfel spus, nu trebuie să ne autosugestionăm adevărul pe care îl cunoaștem deja, deoarece cădem în autoamăgire. Acest lucru nu ne permite să ne confruntăm cu viața într-un mod satisfăcător.
Este important pentru noi să fim atenți între a spune adevărul și a da critici excesive. Nu este același lucru să spui ceva sincer, cum ar fi „Nu ai avut o ședință foarte bună cu pacientul tău.” decât să spui „Ești un psiholog oribil, ar trebui să renunți la această profesie pentru totdeauna.”
Să ne sinucidem cu noi înșine nu este, de asemenea, cea mai bună dintre opțiuni. Așa cum se aplică în orice altă parte a vieții, virtutea poate fi găsită în punctul de echilibru.