Sistemul caucus în procesul de nominalizare prezidențială din SUA

Această publicație este acum arhivată. Citiți cel mai recent document de informare al CFR privind procesul de nominalizare prezidențială din SUA, actualizat pentru alegerile din 2020.

Introducere

Cucusurile partidelor politice, cândva sistemul dominant de alegere a candidaților în procesul de nominalizare prezidențială, au fost mai puțin influente decât alegerile primare timp de decenii. Dar anul 2008 ar putea fi diferit. Caucus-urile sunt deschise oricărui alegător înregistrat într-un partid, deși experții spun că procesul este dominat de activiștii de partid. În afară de caucus-ul din Iowa, prima cursă din sezonul de nominalizare, de obicei, caucus-urile nu au primit aceeași atenție ca și alegerile primare. Totuși, nouăsprezece state organizează caucusuri, fie pentru un partid, fie pentru ambele. În total, mai mult de 10 la sută dintre delegații democrați și aproape 15 la sută dintre delegații republicani sunt în joc în statele care organizează caucus-uri. Aceste state ar putea afecta rezultatul cursei strânse dintre candidații democrați, senatorul Barack Obama (D-IL) și senatoarea Hillary Clinton (D-NY). Delegații promiși prin intermediul caucus-urilor unor candidați care au părăsit cursa, precum democratul John Edwards, s-ar putea realinia cu o altă campanie la convențiile județene sau de stat, unde sunt selectați delegații la convențiile naționale. Dacă Clinton și Obama rămân apropiați după alegerile primare din 4 martie din Ohio și Texas, candidații vor încerca probabil să profite de natura mai flexibilă a numărătorii delegaților din cadrul caucus-urilor pentru a câștiga delegați.

Ce sunt caucus-urile?

Mai multe despre:

Alegeri și Voturi

Statele Unite ale Americii

Caucuses sunt întâlniri de partid pe circumscripții, districte sau județe, unde membrii de partid înregistrați se adună pentru a discuta despre candidați și pentru a selecta delegații la următoarea rundă de convenții de partid. În funcție de regulile partidului dintr-un anumit stat, delegații selectați la un caucus pot merge mai departe la o convenție de județ sau de stat înainte de a participa la convenția națională din vară. Wayne Steger, profesor asociat de științe politice la Universitatea DePaul, spune că acest proces de adunare și discuții diferențiază caucus-urile de primare, deși au aceeași funcție.

Care alegător înregistrat la un partid poate participa la un caucus. Mai puțini alegători eligibili iau parte la un caucus deoarece este un proces care necesită mai mult timp, spune Robert Spitzer, profesor de științe politice la Universitatea de Stat din New York la Cortland. Cu câteva excepții majore, cum ar fi Iowa, prezența la vot în statele cu caucus rămâne probabil „mult sub 10% din alegătorii înregistrați”, spune Abramowitz. Ca urmare, liderii de partid au mai multă influență în cadrul unui caucus. Cei care se prezintă la caucus sunt „mai susceptibili de a fi destul de activi în partidul politic în alte moduri”, spune el. De asemenea, cei care participă la caucus tind să fie „oameni care sunt mai educați, mai înstăriți și partizani mai puternici”, spune Alan I. Abramowitz, profesor de științe politice la Universitatea Emory.

Ce se întâmplă la un caucus?

La sosirea la un caucus, de obicei în sălile de sport ale școlilor, primării sau alte locuri publice, participanții se grupează în funcție de candidatul pe care îl susțin. Participanții nehotărâți la caucus își creează propriul grup. Participanții deciși vorbesc apoi în numele candidatului lor, încercând să-i convingă pe ceilalți participanți să se alăture grupului lor. Participanții la caucus „au, de asemenea, posibilitatea de a se schimba, dacă doresc să schimbe taberele înainte de numărătoarea finală”, spune Spitzer. Acel grup de susținători care are, la propriu, cei mai mulți oameni va primi cel mai mare număr de voturi ale delegaților, care „sunt apoi tabulate din tot statul”, spune Spitzer.

Cucusurile democrate funcționează oarecum diferit de cele republicane. Delegații din statele cu caucusuri democrate sunt, în general, distribuiți proporțional cu procentul de susținere pe care îl primește fiecare candidat. În majoritatea caucusurilor democrate, un candidat trebuie să primească cel puțin 15 la sută din voturile din acea circumscripție pentru ca acel candidat să câștige delegați. Dacă un candidat nu primește 15 procente, susținătorii acestuia „au posibilitatea de a se alătura susținătorilor unui alt candidat”, spune Abramowitz. Pe de altă parte, majoritatea caucusurilor republicane sunt de tip winner-take-all.

În cele din urmă, oficialii partidului stabilesc câți delegați din fiecare caucus preliminar fiecare candidat poate trimite în următoarea etapă a procesului de nominalizare. În unele state, precum Iowa, delegații aleși în cadrul caucus-urilor participă apoi la o convenție județeană, unde sunt aleși delegații la convenția de stat. La convenția de stat sunt aleși delegații la convenția națională. În cele din urmă, numărul de delegați pe care îl primește fiecare candidat dintr-un stat „reflectă, de obicei, destul de fidel rezultatele primelor adunări electorale”, spune Abramowitz. Totuși, aceste rezultate pot fi supuse unor schimbări semnificative pe măsură ce câmpul candidaților se restrânge sau dacă delegații nu participă la următoarea rundă de caucus-uri sau convenții.

Mai multe despre:

Alegeri și vot

Statele Unite ale Americii

Dincolo de alegerile primare, caucus-urile pot dura mai multe ore. „Te întorci acasă de la serviciu la sfârșitul zilei, iei cina și apoi trebuie să mergi la un loc de întâlnire în comunitatea ta locală”, spune Spitzer. Deoarece caucus-ul durează mult mai mult decât votul la alegerile primare, „procentul de persoane care participă la un caucus este mult mai mic decât procentul celor care participă la alegerile primare”, spune Spitzer. De exemplu, statele vecine Maine și New Hampshire, cu un număr comparabil de democrați înregistrați, au avut o participare mult diferită în acest an. Aproape 44.000 de persoane au participat la reuniunile caucus-ului democrat din Maine, dar aproximativ 288.000 de alegători s-au prezentat la vot la alegerile primare democrate din New Hampshire.

Care este istoria sistemului de caucus?

Caucus-urile au avut un rol în procesul de nominalizare încă de la începutul secolului al XIX-lea. La început, însă, caucus-urile de partid erau întâlniri ale liderilor de partid închise publicului larg. În anii 1820, candidatul prezidențial de atunci, Andrew Jackson, „și alți reformatori s-au revoltat împotriva a ceea ce se numea „King Caucus”, în care un grup de membri ai Congresului alegea în esență candidații partidelor politice”, spune Spitzer. Chiar și după apariția convenției politice moderne în anii 1830, caucusurile erau „destul de mult limitate la oamenii care erau membri ai organizațiilor de partid, persoane din interior care erau, de obicei, singurii care știau despre ele”, spune Abramowitz.

Majoritatea statelor își alegeau delegații în caucusuri înainte de 1972. După alegerile din 1968, în care republicanul Richard Nixon l-a învins pe candidatul democrat Hubert Humphrey la președinție, Partidul Democrat a creat Comisia McGovern-Fraser, care a recomandat reforme pentru a face procesul „mai deschis la participarea bazei”, spune Abramowitz. Pentru a se conforma acestor recomandări, Partidul Democrat a trecut, în multe state, de la un caucus la alegeri primare. Partidul Republican din multe state a urmat exemplul atunci când au fost făcute schimbări în legislaturile de stat din întreaga țară, spune Steger de la DePaul, iar alegerile primare au devenit mijlocul dominant de selectare a delegaților.

De ce este important caucus-ul din Iowa?

Caucus-ul din Iowa a primit pentru prima dată atenție națională în 1976, când Jimmy Carter „a decis că va munci foarte mult pentru a câștiga caucus-ul din Iowa”, spune Spitzer. Carter a câștigat cu aproape 30 la sută din sprijinul caucus-ului (PDF). Campania lui Carter „nu a avut vizibilitatea sau banii necesari pentru a concura în alegerile primare din statele mari, inițial”, spune Abramowitz. Astfel de primare sunt cunoscute pentru campaniile mediatice costisitoare care vizează un bazin mai mare de posibili alegători. Strategia lui Carter a fost să înceapă prin a viza Iowa, sperând să se bazeze pe aceasta în New Hampshire. Ca urmare a victoriei sale de acolo, spune Spitzer, „Carter a reușit să se propulseze în fruntea procesului de nominalizare democrată.”

Chiar dacă câștigarea caucus-ului din Iowa nu este neapărat corelată cu câștigarea nominalizării, aceasta poate da un impuls important sau un recul serios unei campanii. În campania din 2008, republicanul Mike Huckabee a primit relativ puțină atenție în presa națională înainte de victoria sa din Iowa. În Iowa, Huckabee a primit „mult sprijin din partea unora dintre bisericile evanghelice și a rețelelor de învățământ la domiciliu”, spune Abramowitz. „Aceste grupuri sunt foarte bine organizate, iar Huckabee a reușit să profite de ele și să se folosească de această bază organizațională și să genereze o prezență mare la aceste adunări electorale”. Dacă cursa din Iowa ar fi fost o cursă primară, în care s-ar fi putut aștepta ca prezența la vot să fie mult mai mare decât la un caucus, este posibil ca resursele organizaționale ale lui Huckabee să nu fi fost la fel de eficiente.

De ce folosesc unele state un sistem mixt de caucus?

Care stat are propriul sistem de nominalizare a candidaților, bazat pe tradițiile sale politice. În Arizona, de exemplu, Partidul Republican organizează alegeri primare urmate de caucus la nivel de district pentru a selecta delegații la Convenția Națională Republicană. Poate că cea mai complicată competiție va avea loc în Texas, unde 30 la sută din cei 193 de delegați democrați promiși sunt alocați prin intermediul unui caucus, iar ceilalți 70 la sută sunt distribuiți prin alegeri primare. Kenneth Molberg, de la Comitetul Executiv Democrat de Stat din Texas, a declarat pentru NPR că motivul pentru acest format a fost acela de a le oferi alegătorilor posibilitatea de a contribui la procesul național de selecție a delegaților prin organizarea unei alegeri primare, dar și de a „păstra rolul de activist” prin organizarea unui caucus.

Ce impact au avut statele caucus în campania din 2008?

În afară de Iowa, participarea la caucus la nivel național a fost mai mare decât în anii trecuți, în special din partea democraților. Deoarece cursa democrată a fost excepțional de strânsă, caucus-urile la nivel național au devenit mai importante în acest an, spune Spitzer. Pe lângă victoriile sale din Iowa și Hawaii, multe dintre victoriile obținute de Obama în februarie, inclusiv în Maine, Nebraska și Washington, au avut loc în state cu circumscripții electorale. Acest lucru se poate datora prezenței „susținătorilor săi puternici, motivați emoțional” în cadrul adunărilor municipale, spune Steger. „O energie mai persuasivă în sală îl avantajează pe Obama” în caucus-uri, spune el. La fel ca și campania lui Huckabee din Iowa, campania lui Obama a beneficiat de eforturile organizatorice de bază în statele caucus (LAT).

Participanții la caucus sunt, de obicei, activiști, spune Paul S. Herrnson, director al Centrului pentru Politică și Cetățenie Americană de la Universitatea din Maryland. Într-un caucus, „oamenii cărora le pasă cu adevărat au mai multe șanse să participe, iar activitatea de bază îi face pe acești oameni să se implice”, spune Herrnson. În cadrul unei alegeri primare, spune el, „ajungi la oamenii care sunt interesați, dar care nu au o intensitate atât de mare, iar acești oameni sunt mai ușor de contactat prin intermediul mass-mediei și prin apeluri telefonice specifice”. Este mai probabil ca activiștii de partid să fie convinși de un contact direct din partea unui alt activist de partid, spre deosebire de simpla vizionare a unei reclame la televizor”, spune Spitzer. Experții spun că o parte din strategia de campanie a lui Clinton a fost să ocolească unele dintre cele mai târzii adunări electorale ale statelor, inclusiv Maine și Idaho, printre altele. Consilierul de campanie al lui Clinton, Harold Ickes, a negat în februarie 2008 că Clinton ar fi ignorat statele caucus. În schimb, a spus el, campania ei a ales să aloce strategic resurse în altă parte, dar a recunoscut că Obama ar fi putut lua avânt de pe urma victoriilor sale în caucus (McClatchy). Caucus-urile au fost mai puțin influente în cursa republicană, în mare parte pentru că senatorul John McCain (R-AZ) a reușit să își construiască un avans mare în delegații câștigați în primele state primare.

.