Terapia cognitiv-comportamentală și tulburările de spectru autist

Multe terapii comportamentale au fost folosite pentru a trata copiii mici cu tulburări de spectru autist (TSA), inclusiv analiza comportamentală aplicată și antrenamentul de răspuns pivotal. Copiii mai mari, adolescenții și adulții cu TSA pot beneficia de o altă intervenție cu o componentă comportamentală: Terapia cognitiv-comportamentală (TCC).

Dincolo de comportament

Terapiile bazate pe știința comportamentului au fost eficiente pentru persoane de toate vârstele și sunt un element esențial în trusa de instrumente a oricărui profesionist în domeniul sănătății mintale. Cu toate acestea, ele merg doar până la un anumit punct. Ființele umane sunt „creatoare de sens”. Adică, comportamentul lor nu este doar rezultatul stimulilor și răspunsurilor sau al recompenselor și pedepselor. Ei preiau ceea ce se întâmplă în jurul lor și îi dau un sens, încărcat de emoții. Apoi se comportă.

CBT ia în considerare gândurile (sau cognițiile) pe care le avem despre lucruri, sentimentele care rezultă și comportamentul care urmează.

CBT: O abordare puternică

Oamenii rămân adesea blocați în tipare de gândire și răspuns care nu sunt utile, în parte pentru că filtrează tot ceea ce se întâmplă printr-un „sistem de creare a sensurilor” care este distorsionat sau inexact. Prin urmare, o modalitate de a schimba sentimentele sau comportamentul oamenilor este de a viza gândurile distorsionate pe care le au despre ei înșiși și despre viața lor. Acest lucru îi ajută să își schimbe modul în care interpretează situațiile, ce simt în legătură cu aceste situații și cum răspund la ele. Este o intervenție extrem de puternică și s-a dovedit a fi eficientă în tratamentul multor afecțiuni, inclusiv depresia, tulburarea de anxietate generalizată, tulburarea de panică și tulburarea de stres posttraumatic.1

Există o varietate de abordări TCC, dar majoritatea au câteva elemente comune.2 Acestea includ o abordare structurată, orientată spre obiective, care este limitată în timp, de obicei durează 12-16 ședințe. Terapia, care se desfășoară conform unui plan specific, nu aprofundează prea mult trecutul, ci se concentrează pe aici și acum. Succesul unui program de TCC este măsurabil tocmai pentru că există un plan, un scop și un timp limitat în care se poate realiza.

În centrul TCC se află o provocare la adresa sistemului de credințe al unei persoane. De exemplu, să spunem că o persoană deprimată crede că este lipsită de valoare. Își spune în mod constant acest lucru și privește tot ceea ce i se întâmplă prin această lentilă negativă. Dacă un prieten traversează strada înainte de a-l saluta, nu se gândește: „Se grăbea și trebuia să ajungă la cabinetul stomatologic de acolo”. În schimb, el se gândește: „Sunt lipsit de valoare și de aceea mă evită”. Acest lucru poate duce la o cascadă de gânduri automate. „Nimeni nu va fi vreodată prietenul meu. Voi fi mereu singur”. În mod clar, aceste gânduri vor duce la mai multe sentimente negative, la mai multe interpretări negative ale evenimentelor și la mai multă izolare, creând o spirală descendentă.

Cu ajutorul unui terapeut, individul este încurajat să își conteste atât credințele, cât și gândurile automate printr-o varietate de tehnici. El poate fi rugat să își privească convingerile ca pe o ipoteză sau o posibilitate, mai degrabă decât ca pe un fapt, și să „testeze validitatea” acestor convingeri prin căutarea de dovezi reale (pe care, de obicei, nu le va putea găsi). El poate folosi auto-vorbirea pentru a se antrena într-o situație, înlocuind în mod deliberat gândurile negative cu unele mai pozitive. El poate, cu ajutorul terapeutului, să repete o situație viitoare, parcurgând pașii (cum ar fi relaxarea, respirația profundă și un dialog intern încurajator) care îl vor ajuta să facă față. Pe măsură ce dobândește aceste abilități, terapeutul îl poate expune la situații din ce în ce mai dificile, într-un proces numit expunere graduală.

O altă parte esențială a tratamentului este psihoeducația, care presupune să învețe pe cineva despre afecțiunea sa. Indiferent dacă această afecțiune este tulburarea obsesiv-compulsivă sau anxietatea, este important ca ea să înțeleagă de ce a avut atâtea dificultăți; cum să identifice când afecțiunea o afectează și cum să o întrerupă și să o oprească. Imaginați-vă o persoană cu o tulburare de panică care, în momentul în care începe panica, simte o apăsare teribilă în piept. Ea este sigură că este vorba de un atac de cord și este îngrozită că ar putea muri. Panica ei scapă de sub control, durerea și panica alimentându-se acum una pe cealaltă. După ce a învățat despre atacurile de panică, ea poate înțelege că acest sentiment este doar o parte a unui proces disfuncțional care nu este vina ei. Recunoașterea timpurie a semnelor unui atac iminent îi permite să înceapă să folosească abilitățile pe care le-a învățat pentru a se menține calmă, astfel încât ciclul să fie scurtat sau prevenit cu totul.

Adaptarea TCC pentru TSA

În ultimii ani, au existat o serie de încercări de adaptare a TCC pentru copiii și adolescenții din spectrul autist. Accentul a fost adesea pus pe cei care au și anxietate, deoarece aceasta este atât de frecventă la persoanele cu TSA.3,4

O provocare a fost aceea de a afla dacă copiii cu TSA au abilitățile necesare pentru a reuși la CBT. Din fericire, se pare că au. Un studiu publicat în 2012 a evaluat abilitățile cognitive ale copiilor cu TSA și le-a comparat cu cele ale copiilor tipici. Copiii cu TSA aveau abilitățile necesare pentru TCC în aproape toate cazurile. Ei au fost capabili să distingă gândurile, sentimentele și comportamentele și să lucreze la modificarea gândurilor lor. Singura lor zonă de dificultate a fost în recunoașterea emoțiilor.5

În plus, TCC tradițională tinde să necesite abilități lingvistice și de gândire abstractă puternice, iar acestea pot fi o provocare pentru persoanele din spectrul autist. Realizând acest lucru, cercetătorii au lucrat pentru a dezvolta modificări ale CBT care să o facă mai prietenoasă cu TSA, cum ar fi să o facă mai repetitivă, precum și vizuală și concretă.

De exemplu, în loc să le ceară pur și simplu copiilor să își evalueze verbal anxietatea pe o scară de la 1 la 10, terapeutul ar putea avea un termometru care să arate anxietatea de la scăzut la ridicat și să îi pună pe participanți să arate cu degetul spre recuzita pentru a ilustra cât de ridicată este anxietatea lor în jurul unei anumite situații. O altă strategie este să se concentreze asupra talentelor și intereselor speciale ale copiilor, ceea ce îi ajută să se mențină implicați și motivați, și să includă pauze frecvente de mișcare sau activități senzoriale pentru cei care ar putea avea probleme de atenție sau de subreactivitate sau hiperreactivitate senzorială.6,7,8

Cercetătoarea Susan White notează că TCC ar trebui să abordeze, de asemenea, abilitățile sociale la persoanele cu TSA, deoarece „deficitele sociale de bază la tinerii cu TSA contribuie la experiența anxietății, care apoi servește la intensificarea problemelor sociale ale adolescentului”. 9

TBC poate fi administrată într-o varietate de moduri: individual, în familie, în grup sau chiar în familie și în grup. Avantajul TCC de grup este că persoanele cu TSA învață că și alte persoane se luptă cu aceleași probleme și încep să le depășească împreună. Prieteniile și sprijinul social obținut prin acest proces pot fi vindecătoare în sine.10

Avantajul TCC de familie este că implică părinții, educându-i cu privire la provocările copilului lor și învățându-i să încurajeze utilizarea tehnicilor TCC atunci când copilul lor se confruntă cu situații reale de viață. Acest lucru îi poate face să se simtă mai plini de speranță și mai încrezători în capacitatea lor de a contribui la o schimbare pozitivă în viața copilului lor.10

Cercetătorii au descoperit că o problemă care poate fi deosebit de dificilă pentru părinții copiilor cu TSA este cât de mult trebuie să-i protejeze sau să-i ferească de experiențe potențial negative. Copiii au adesea un istoric de provocări emoționale și comportamentale și de eșecuri reale și dureroase în lume. Părinții sunt reticenți în a-și expune copilul la și mai multe eșecuri și pot, fără să vrea, să limiteze expunerea la experiențe care sunt necesare pentru a-l ajuta pe copil să devină mai independent și mai puțin anxios.

Veziți-o pe Dr. Judy Reaven discutând despre cercetările sale cu privire la un program CBT modificat pentru copiii cu TSA și anxietate.

În videoclipul (de mai sus), Dr. Judy Reaven îi introduce pe părinți în ideea de protecție adaptivă vs. protecție excesivă. Protecția excesivă duce la evitarea tuturor provocărilor, chiar și atunci când copilul are abilitățile necesare pentru a face față unora dintre ele, astfel încât copilul rămâne anxios și dependent. Protecția adaptivă presupune expunerea copilului, pas cu pas, la provocări din ce în ce mai mari. Rezultatul sperat este un copil mai puțin anxios și mai independent. Cunoașterea diferenței îi poate ajuta pe părinți să facă față disconfortului copilului lor atunci când acesta se confruntă cu cantitatea potrivită de frică sau stres necesară pentru a se dezvolta.11

CBT eficient pentru TSA

Standardul de aur pentru a demonstra eficiența unui tratament este studiul clinic controlat randomizat (RCT). Într-un RCT, copiii care primesc o terapie sunt comparați cu cei care nu o primesc. O serie de studii clinice au investigat utilizarea TCC pentru copiii cu TSA, cu rezultate promițătoare pentru tratamentul anxietății,7,8,10,12 al abilităților de viață zilnică,13 și al gestionării furiei.14 Deși până în prezent au fost efectuate doar cercetări limitate privind TCC pentru adulții cu TSA,15 există toate motivele să sperăm că tratamentul va fi la fel de eficient pentru aceștia ca și pentru copiii mai mari și adolescenți.

Este bine cunoscut faptul că intervenția timpurie este importantă, dar persoanele cu TSA sunt tinere doar pentru un scurt interval de timp. În anii care vor urma, TCC va fi probabil un tratament major care va îmbunătăți calitatea vieții pentru copiii mai mari, adolescenții și adulții din spectrul autist.

Resurse

• Vezi un video din British Medical Journal despre TCC generală:

1. Butler, A. C., Chapman, J. E., Forman, E. M., & Beck, A. T. (2006). The empirical status of cognitive-behavioral therapy: A review of meta-analyses. Revista de psihologie clinică, 26(1), 17-31. Vezi rezumat
2. Dobson, K. S. (Ed.). (2010). Manual de terapii cognitiv-comportamentale (3rd ed.). New York, New York: The Guilford Press. View Book (sample)
3. Ozsivadjian, A., & Knott, F. (2011). Probleme de anxietate la tinerii cu tulburări din spectrul autist: O serie de cazuri. Clinical Child Psychology and Psychiatry, 16(2), 203-214. Vezi rezumat
4. Rosenberg, R. E., Kaufmann, W. E., Law, J. K., & Law, P. A. (2011). Raportul părinților privind diagnosticele comorbide psihiatrice comunitare în tulburările de spectru autist. Autism Research and Treatment, Volume 2011 (2011), Article ID 405849, 10 pages. Vezi articolul
5. Lickel, A., Maclean, W. E.,Jr, Blakeley-Smith, A., & Hepburn, S. (2012). Evaluarea abilităților premergătoare pentru terapia cognitiv-comportamentală la copiii cu și fără tulburări din spectrul autist. Journal of Autism and Developmental Disorders, 42(6), 992-1000. Vezi rezumat
6. Reaven, J. A. (2009). Copii cu tulburări de spectru autist înalt-funcțional și simptome de anxietate co-ocurrente: Implicații pentru evaluare și tratament. Journal for Specialists in Pediatric Nursing : JSPN, 14(3), 192-199. Vezi rezumat
7. McNally Keehn, R. H., Lincoln, A. J., Brown, M. Z., & Chavira, D. A. (2012). Programul Coping Cat pentru copii cu anxietate și tulburare de spectru autist: Un studiu pilot randomizat și controlat. Journal of Autism and Developmental Disorders, 2012 May 17. Epublished ahead of print. Vezi rezumat
8. Chalfant, A. M., Rapee, R., & Carroll, L. (2007). Tratarea tulburărilor de anxietate la copiii cu tulburări de spectru autist înalt funcțional: Un studiu controlat. Journal of Autism and Developmental Disorders, 37(10), 1842-1857. Vezi rezumat
9. White, S. W., Albano, A. M., Johnson, C. R., Kasari, C., Ollendick, T., Klin, A., et al. (2010). Dezvoltarea unui program de intervenție cognitiv-comportamentală pentru tratarea anxietății și a deficitelor sociale la adolescenții cu autism de înaltă funcționalitate. Clinical Child and Family Psychology Review, 13(1), 77-90. Vezi articolul
10. Sofronoff, K., Attwood, T., & Hinton, S. (2005). Un studiu randomizat și controlat al unei intervenții CBT pentru anxietate la copiii cu sindromul Asperger. Journal of Child Ppsychology and Psychiatry, and Allied Disciplines, 46(11), 1152-1160. Vezi rezumat
11. Reaven, J. (2011). Tratamentul simptomelor de anxietate la tinerii cu tulburări de spectru autist înalt-funcțional: Considerații de dezvoltare pentru părinți. Brain Research, 1380, 255-263. Vezi rezumat
12. Wood, J. J., Drahota, A., Sze, K., Har, K., Chiu, A., & Langer, D. A. (2009). Terapia cognitiv-comportamentală pentru anxietate la copiii cu tulburări din spectrul autist: Un studiu randomizat, controlat. Journal of Child Psychology and Psychiatry, and Allied Disciplines, 50(3), 224-234. Vezi rezumat
13. Drahota, A., Wood, J. J., Sze, K. M., & Van Dyke, M. (2011). Efectele terapiei cognitiv-comportamentale asupra abilităților de viață zilnică la copiii cu autism de înaltă funcționalitate și tulburări de anxietate concomitente. Journal of Autism and Developmental Disorders, 41(3), 257-265. Vezi rezumat
14. Sofronoff, K., Attwood, T., Hinton, S., & Levin, I. (2007). Un studiu randomizat și controlat al unei intervenții cognitiv-comportamentale pentru gestionarea furiei la copiii diagnosticați cu sindromul Asperger. Journal of Autism and Developmental Disorders, 37(7), 1203-1214. Vezi rezumat
15. Weiss, J. A., & Lunsky, Y. (2010). Terapia cognitiv-comportamentală de grup pentru adulții cu sindromul Asperger și anxietate sau tulburări de dispoziție: O serie de cazuri. Psihologie clinică & Psihoterapie, 17(5), 438-446. Vezi rezumat

.