Focus on Screens se referă la interpretarea rezultatelor testelor de analiză a drogurilor în urină.
Consumul ilicit de droguri este definit ca fiind consumul de marijuana, cocaină, heroină, halucinogene, inhalanți sau consumul nemedical de psihoterapice eliberate pe bază de prescripție medicală (analgezice, tranchilizante, stimulente și sedative eliberate pe bază de prescripție medicală). Conform datelor publicate de Substance Abuse and Mental Health Services Administration (SAMHSA) în 2012, aproape 23 de milioane de americani cu vârsta de 12 ani sau mai mult au participat la consumul de droguri ilicite în ultima lună.1,2 Aceasta reprezintă 8,7 % din populație, ceea ce face ca această problemă să fie o problemă majoră de sănătate publică în Statele Unite.2
Descoperirea drogurilor pe cale urinară este un instrument clinic care poate spori siguranța la locul de muncă, poate monitoriza respectarea medicației de către pacienți și poate detecta abuzul de droguri (ilicite și pe bază de prescripție medicală), precum și deturnarea medicamentelor pe bază de prescripție medicală. Deoarece testarea drogurilor este asociată cu implicații personale, profesionale și juridice, specialiștii în domeniul durerii și medicii de îngrijire primară trebuie să fie încrezători în abilitățile lor de a interpreta rezultatele testelor de depistare a drogurilor în urină pentru a răspunde în mod corespunzător în vederea optimizării rezultatelor clinice.3,4 Atunci când se evaluează aderența la medicație, există două domenii de preocupare critică: unul este detectarea unui medicament care nu este prescris, a unui metabolit neașteptat sau a unei substanțe ilicite; celălalt este un rezultat fals-negativ. Aderența poate fi mascată de urina diluată, de cantitatea ingerată, de timpul scurs de la ultima doză sau de nivelurile de detecție ale analizelor de laborator.3-5 Rezultatele negative la o probă de urină diluată pot duce la interpretarea eronată a rezultatelor. În situațiile în care indivizii încearcă să se sustragă de la detectarea unui anumit consum de droguri, tehnicile și dispozitivele de substituție urinară pot fi sofisticate și dificil de detectat. Internetul oferă o multitudine de informații cu privire la tehnicile de „trecere” a unui test standard de droguri. Aceste site-uri de internet oferă totul, de la sfaturi generale până la produse specifice concepute pentru a evita detectarea drogurilor în urina utilizatorului. Există, în principiu, trei categorii de astfel de produse: a) produse de diluție și de curățare, b) aditivi pentru urină și c) înlocuitori sintetici de urină.4,5 Atât în mediul clinic, cât și pentru testarea antidrog la locul de muncă la nivel federal, utilizarea acestor metode pentru a masca substanțele controlate în probele de urină reprezintă o provocare continuă pentru depistarea drogurilor.2,6,7 Pentru a contracara aceste eforturi, SAMHSA impune testarea creatininei, a gravității specifice (SG) și a pH-ului pe toate probele de urină pentru a verifica validitatea specimenului.5
Testarea validității specimenului este o parte importantă a fiecărui test de urină pentru droguri. Acesta oferă clinicienilor informații critice cu privire la acuratețea și fiabilitatea rezultatelor testelor de droguri și la faptul că proba trimisă este o probă de urină umană validă. În timp ce testarea validității specimenelor nu este standardizată odată cu utilizarea testelor de testare a drogurilor la punctul de asistență medicală din cabinet, laboratoarele specializate în testarea drogurilor în urină au adesea protocoale de testare a validității specimenelor și toxicologi stabiliți pentru a ajuta la interpretarea rapoartelor.7 Pentru practicianul care are preocupări cu privire la abuzul de droguri sau la nerespectarea regulilor, aceste teste de validitate a specimenelor pot furniza, de asemenea, rezultate științifice care, atunci când sunt asociate cu alți indicatori (de exemplu, numărarea incorectă a pastilelor, comportamente suspecte, simptome clinice), pot ajuta la inițierea unei conversații cu privire la un potențial abuz de droguri, gestionarea necorespunzătoare a medicamentelor sau deturnarea medicamentelor prescrise.
Creatinină
Creatinina se găsește în mod natural în urină. Este produsă prin descompunerea țesutului muscular și eliminată din organism prin rinichi. Creatinina este de obicei prezentă între 20 și 400 mg/dl. Un nivel de creatinină în afara acestor valori poate rezulta din aportul excesiv de lichide, insuficiență renală, dietă sau o serie de alte afecțiuni sau factori medicali.
Gravitația specifică
SG este o măsură a densității unui lichid în comparație cu densitatea apei. Ea măsoară concentrația de particule dizolvate în eșantion. Valorile SG scăzute se pot datora unui aport excesiv de lichide, insuficienței renale, diabetului insipid, precum și unei varietăți de alți factori. Valorile crescute ale SG se pot datora deshidratării, disfuncției renale și altor factori medicali, inclusiv secreției crescute de hormon antidiuretic, care se poate datora stresului, traumatismelor și unor medicamente.8
pH
Nivelul pH-ului determină aciditatea sau alcalinitatea probei. Valorile pH-ului urinei se situează de obicei între 4,5 și 9,0. Este posibil ca pH-ul probelor de urină să fie ridicat până la 9,5 din cauza unor condiții de depozitare necorespunzătoare, cum ar fi temperatura ridicată.8 Un pH extrem de ridicat sau scăzut poate fi un indiciu de manipulare a unei probe sau de falsificare.
Consumate, creatinina, SG și pH-ul sunt utilizate pentru a valida probele de urină. Toate aceste trei criterii importante trebuie să se încadreze în intervalul normal al urinei umane pentru ca o probă de urină să fie considerată validă. Categoriile de eșantioane invalide sunt prezentate aici.
Eșantioane diluate
Eșantioanele cu o creatinină >2,0 și <20 mg/dL și o SG >1,0010 și <1,0030 sunt raportate ca fiind diluate. O probă diluată este o probă de urină cu valori ale creatininei și SG care sunt mai mici decât cele așteptate pentru urina umană.8 Diluția poate fi rezultatul mai multor factori, inclusiv ingestia unor cantități mari de apă, o afecțiune medicală sau un medicament, sau adăugarea de apă/lichid la o probă. Faptul că o probă este diluată (indiferent de motiv) poate avea un impact asupra capacității de a detecta orice droguri prezente în probă. Tabelul 1 prezintă un raport care reflectă un eșantion diluat.
Eșantion substituit
Eșantioanele cu o creatinină <2,0 mg/dl și o SG <1,0010 și >1,0200 sunt raportate ca fiind substituite. O probă substituită este o probă de urină cu valori ale creatininei și ale SG care sunt atât de diminuate sau atât de divergente încât nu sunt compatibile cu urina umană normală.9
Probă alterată
Probe cu pH <3,0 sau >11,0 sunt raportate ca fiind alterate. Un specimen falsificat este un specimen de urină care conține o substanță care nu este un constituent normal al urinei sau un specimen care conține o substanță endogenă care nu este prezentă la o concentrație fiziologică normală.9
Eșantion nevalabil
Eșantioanele cu o creatinină <2,0 mg/dL și o SG >1,0010 și <1,0200 sau cu un pH >9,0 dar <11,0 sunt raportate ca nevalabile. O probă de urină este clasificată ca fiind invalidă atunci când rezultatele privind creatinina și SG sunt discordante sau nu corespund, sau când pH-ul este mult mai mic sau mai mare decât cel așteptat în mod obișnuit. Tabelul 2 prezintă un raport al unei probe invalide.
Există teste suplimentare care pot fi efectuate împreună cu testele de validitate a probei de creatinină, SG și pH. Se poate efectua un test pentru oxidanți generali sau oxidanți specifici pentru a furniza informații suplimentare cu privire la validitatea unei probe de urină. Unii oxidanți utilizați în mod obișnuit pentru a încerca să modifice rezultatele testelor de testare a drogurilor din urină sunt înălbitorul, nitratul, cromatul, iodatul și peroxidaza. Un rezultat pozitiv pentru activitatea oxidantă trebuie luat în considerare atunci când se interpretează rezultatele testelor de droguri. Oxidanții pot cauza niveluri scăzute sau rezultate negative pentru anumite droguri, fie prin mascarea prezenței drogului, fie prin distrugerea efectivă a drogului din probă.
Temperatura unei probe este, de asemenea, o caracteristică importantă de reținut. Temperatura unei probe ar trebui să fie luată în decurs de 4 minute de la recoltare și ar trebui să se situeze între 90° F și 100° F. O temperatură care se situează în afara acestui interval sugerează o manipulare a probei respective.
Concluzie
După cum s-a menționat, se estimează că 23 de milioane de americani s-au implicat în consumul de droguri ilicite numai în ultima lună.2 Majoritatea covârșitoare a acestor persoane doresc cu orice preț să își ascundă consumul de ceilalți. Acest lucru reprezintă o barieră semnificativă pentru cei care au un interes direct în sănătatea fizică și bunăstarea emoțională a individului. În plus față de taxa personală, povara socială poate fi semnificativă. Din fericire, testarea drogurilor în urină este un instrument clinic bine stabilit și ușor disponibil pentru a evalua în mod obiectiv comportamentele de consum de droguri ilicite ale unui individ.
- Manchikanti L, Fellows B, Ailinani H, Pampati V. Therapeutic use, abuse, and nonmedical use of opioids: a ten-year perspective. Pain Physician. 2010;13(5):401-435.
- Substance Abuse and Mental Health Services Administration. Rezultate din Sondajul național privind consumul de droguri și sănătatea din 2011: Summary of National Findings (Rezumat al constatărilor naționale). NSDUH Series H-44, HHS Publication No. (SMA) 12-4713. Rockville, MD: Substance Abuse and Mental Health Services Administration; 2012. http://www.samhsa.gov/data/nsduh/2k11results/nsduhresults2011.htm. Accesat la 2 aprilie 2013.
- Standridge JB, Adams SM, Zotos A. Urine drug screening: a valuable office procedure. Am Fam Physician. 2010;81(5):635-640.
- Pesce A, West C, City KG, Strickland. Interpretarea testelor de testare a drogurilor în urină la pacienții cu durere. Pain Medicine. 2012;13:868-885.
- Substance Abuse and Mental Health Services Administration Center for Substance Abuse Prevention. Manualul ofițerului de revizuire medicală pentru programele de testare a drogurilor la locul de muncă ale agențiilor federale. Rockville, MD: Departamentul de Sănătate și Servicii Umane; 2010. http://www.workplace.samhsa.gov/DrugTesting/doc/MRO_Manual_2010_100908.doc. Accesat la 8 aprilie 2013.
- Dasgupta A. The effects of adulterants and selected ingested compounds on drugs-of-abuse testing in urine. Am J Clin Pathol. 2007;128(3):491-503.
- Substance Abuse and Mental Health Services Administration. Testarea clinică a drogurilor în asistența medicală primară. Publicație de asistență tehnică (TAP) 32. Publicația HHS nr. SMA 12-4668. Rockville, MD: Substance Abuse and Mental Health Services Administration; 2012.
- Cook JD, Strauss KA, Caplan YH, Lodico CP, Bush DM. pH-ul urinei: efectele timpului și ale temperaturii după colectare. J Anal Toxicol. 2007;31(8):486-496.
- Sănătate și Servicii Umane. Orientări obligatorii pentru programele federale de testare a drogurilor la locul de muncă. Rockville, MD: Federal Register.69 FR 19644, în vigoare de la 1 noiembrie 2004. http://www.gpo.gov/fdsys/pkg/FR-2004-04-13/pdf/04-7985.pdf. Accesat la 2 aprilie 2013.
.