A, B, C, D și E sunt literele care clasifică diferitele tipuri de hepatită; toate cauzează boli ale ficatului, dar au diferențe semnificative.
Hepatita este o boală care provoacă inflamarea ficatului, un organ vital care este responsabil, printre alte funcții, de filtrarea sângelui, producerea bilei, procesarea substanțelor nutritive, descompunerea substanțelor chimice, controlul nivelului de hormoni și așa mai departe. Orice lucru care o „deranjează” poate fi dăunător. Iar hepatita poate fi una dintre aceste neplăceri, deoarece este capabilă să perturbe aceste funcții: un ficat inflamat sau deteriorat nu le poate îndeplini bine.
Hepatita poate fi cauzată:
- De un virus (hepatită virală).
- De consumul de alcool, droguri sau produse farmaceutice.
- Dintr-o disfuncție a sistemului imunitar care îl determină să atace celulele hepatice.
Această boală se poate vindeca în jumătate de an, sau poate deveni cronică și provoca leziuni hepatice, care pot duce în cele din urmă la ciroză sau cancer hepatic. Faptul că evoluează într-un fel sau altul depinde de tipul de hepatită sau dacă persoana are și alte boli, explică Alianța Mondială împotriva Hepatitei. În timp ce unele forme duc la hepatită acută, care este mai mult sau mai puțin severă, dar limitată în timp, altele pot duce la hepatită cronică.
Cele cinci tipuri de virus hepatitic:
Este unul dintre cele două tipuri de hepatită care se transmite prin consumul de alimente sau apă contaminate (deși se poate răspândi și prin anumite practici sexuale). Acest tip de virus provoacă, de obicei, o infecție ușoară, cu recuperare completă în câteva săptămâni. Majoritatea persoanelor infectate pot prezenta o gamă largă de simptome (între două și șapte săptămâni de la infectare): febră, pierderea poftei de mâncare, crampe stomacale, icter (îngălbenirea pielii și a ochilor), urină închisă la culoare și oboseală.
În cele mai multe cazuri, recuperarea nu necesită niciun tratament și, de obicei, dispare în câteva săptămâni sau, în cazurile severe, în câteva luni, atât timp cât este nevoie pentru ca organismul să elimine infecția. Dar boala nu devine cronică. Prevenirea implică spălarea mâinilor după folosirea toaletei și schimbarea scutecelor și înainte de a pregăti mâncarea.
Când călătoriți, în special în țările în curs de dezvoltare, trebuie să aveți grijă cu apa (întotdeauna îmbuteliată, evitați cuburile de gheață) și cu mâncarea (evitați mâncarea crudă sau insuficient gătită). Conviețuirea acasă cu o persoană bolnavă de hepatita A ne obligă să luăm măsuri extreme pentru că aceasta este transmisibilă: nu împărțim tacâmuri, farfurii sau periuțe de dinți, ne spălăm bine pe mâini etc. Acest tip de hepatită are un vaccin cu o eficacitate de aproape 100%.
2) Hepatita B (VHB)
În lume există aproape 260 de milioane de persoane infectate cronic cu virusul hepatitei B, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Se transmite în principal atunci când sângele, sperma sau alte fluide corporale de la o persoană infectată, chiar și în cantități microscopice, pătrund în corpul unei persoane neinfectate.
Se poate transmite prin practici sexuale neprotejate, prin schimbul de echipamente contaminate, cum ar fi ace, seringi și chiar echipamente medicale, cum ar fi monitoarele de glucoză și obiecte personale, cum ar fi periuțele de dinți; sau perinatal, de la mama infectată la copil în momentul nașterii.
Acest tip de virus poate provoca ciroză și cancer la ficat, deși, dacă este detectat la timp, poate fi tratat și poate preveni evoluția bolii. Vaccinul împotriva hepatitei B a redus foarte mult incidența hepatitei B. Există chiar și vaccinuri împotriva hepatitei B. Există chiar vaccinuri împotriva acestui tip de virus care protejează și împotriva infecției cu hepatita D, ambele fiind înrudite, după cum vom vedea.
3) Hepatita C (VHC)
Se transmite aproape întotdeauna prin expunerea la sânge contaminat, de obicei prin transfuzii de sânge sau prin folosirea în comun a seringilor, sau prin piercing sau tatuaje cu instrumente contaminate. Deși este posibilă și transmiterea pe cale sexuală, aceasta este mai rară. Spre deosebire de alte virusuri, hepatita C nu are un vaccin.
Tratamentul poate varia. În unele cazuri, tratamentul nu va fi necesar, deoarece sistemul imunitar elimină spontan infecția. În alte cazuri, pot fi necesare antivirale cu acțiune directă. Cel mai bun mod de a o preveni este reducerea riscului de expunere la virus, cum ar fi igiena mâinilor, utilizarea în condiții de siguranță a injecțiilor în asistența medicală, manipularea și eliminarea corectă a obiectelor ascuțite și utilizarea prezervativelor, recunoaște Federația Națională a Pacienților și Transplantaților Hepatici (FNETH).
Particularitatea hepatitei C constă în posibilitatea de a deveni cronică. În acest sens, hepatitele cronice B și C afectează peste 300 de milioane de persoane din întreaga lume. Alianța Mondială pentru Hepatită le descrie ca fiind „epidemii tăcute”, deoarece majoritatea persoanelor care trăiesc cu aceste virusuri nu sunt conștiente de ele. Acest lucru crește riscul de a dezvolta boli fatale ale ficatului sau cancer la ficat, precum și de a transmite infecția altora fără a fi conștienți de aceasta.
Pentru experți, eliminarea hepatitelor B și C până în 2030 „ar preveni aproximativ 36 de milioane de infecții și ar salva 10 milioane de vieți”. Problema constă însă în atitudinea companiilor farmaceutice care dezvoltă medicamente eficiente pentru hepatita C, așa cum a fost cândva cazul Sofosbuvirului. Aceste companii dețin monopolul asupra brevetelor și impun prețuri foarte mari în țările cu cerere mare, astfel încât forțează guvernele să se plieze pe tarifele lor.
În Spania, o țară cu o rată mare de bolnavi de hepatită C, cazul celor șapte decese din Galicia în 2016 este trist de celebru, deoarece înalți funcționari ai Xunta ar fi refuzat să subvenționeze costul medicamentului Sofosbuvir, care ar fi putut eventual salva acele vieți. Acest lucru în ciuda faptului că actualul președinte al Galiciei a garantat tratamentul pentru toată lumea în februarie 2015, susținând că „aceasta nu este Venezuela”.
4) Hepatita D (HDV)
Această boală afectează doar persoanele deja infectate cu hepatita B, deoarece virusul de tip D are nevoie de virusul B pentru a supraviețui. Simultaneitatea celor două virusuri înseamnă că poate apărea o afecțiune mai gravă. Se transmite în principal prin sânge, prin intermediul seringilor folosite de persoanele infectate (tatuaje, consum de droguri etc.) sau prin folosirea în comun a obiectelor de igienă personală, cum ar fi periuțele de dinți, aparatele de ras sau prin transfuzii de sânge, prin contact sexual neprotejat și de la mamă la copil. Acest tip de hepatită poate agrava o infecție cu hepatita B și poate face simptomele mai severe.
5) Hepatita E (HEV)
Se transmite, ca și hepatita A, prin consumul de alimente sau apă contaminate (gheață, fructe și legume crude nespălate etc.). Spre deosebire de hepatita A, nu există un vaccin. Aceasta poate fi prevenită prin luarea unor măsuri de igienă și prin evitarea consumului de alimente și băuturi contaminate. Nici nu provoacă boli cronice.