Câteodată mă simt pierdut, iar alteori mă simt ca și cum aș fi cucerit lumea. Uneori râsul nu se află sub controlul meu, iar alteori lacrimile nu pot fi ținute în ochi.
Când sunt trist vreau să știu cum să o depășesc, dar când buzele mele sunt ocupate să râdă și să țipe de fericire, atunci nu găsesc nici o problemă cu mine.
De ce văd tristețea ca pe o boală care trebuie vindecată, în timp ce fericirea ca pe un dar al vieții? Mai degrabă amândouă sunt doar emoții și fac parte din viață.
Câteodată încerc să găsesc o soluție pentru a nu fi nevoit să fiu trist. Dar cu o gândire profundă ajung să știu că fără tristețe rețeta vieții este incompletă.
Pentru a da gust rețetei, trebuie să pun toate emoțiile în farfuria vieții.
Trecerea este o parte naturală a vieții, așa cum este și fericirea. Ca om, va trebui să gust fiecare aromă a vieții, fie că îmi place sau nu. Și dacă cineva încearcă să scape de orice aromă, nu va fi răsplătit cu cea preferată, fericirea.
Dacă tristețea nu ar fi bună, atunci de ce mă duc să văd filme emoționante. Aceste filme nu-mi dau nici un zâmbet sau râs, mai degrabă îmi umezesc ochii.
Îmi plac pentru că îmi place să fiu parte din tristețea personajelor. Înseamnă că îmi place să fiu trist și vreau să simt și eu această emoție. La fel și voi toți.
Ascult melodii care mă fac să plâng și îmi place să mă las cuprinsă de emoțiile cântecului. Asta înseamnă că îmi place să plâng? Absolut că da. Pentru că uneori am nevoie de lacrimi mai mult decât de buzele măgulitoare.
Cuvântul fericire și-ar pierde sensul dacă nu ar fi echilibrat de tristețe. – Carl Jung
Surâsul este atât de supraapreciat și oamenii au devenit obsedați pentru a avea acest ingredient în farfurie.
Îmi pare rău să spun, dar chiar și oamenii de succes îl iau în mod greșit. Ei dau modalități de a deveni fericiți și cum să estompeze această tristețe. De ce este nevoie să estompezi tristețea?
Simplu, trăiește-o, plânge și arată-ți durerea, nu te grăbi și acceptă adevărul că tristețea face parte din viață la fel de mult ca și fericirea. Dacă am intrat în ring, atunci va trebui să jucăm mișcările care nu ne plac. Nu există scăpare de ea.
Nu vreau să spun să fii fericit, aș vrea să spun să fii emoția ta.
Dumnezeu m-a făcut și vrea ca eu să fiu om, așa că de ce uneori încerc să devin zeul. De ce încerc să-mi cuceresc sentimentele?
Vreau să mă dau mare în fața lumii cu fața mea zâmbitoare sau vreau să fac un click perfect. De ce am nevoie de fața zâmbitoare?
Pentru că întreaga lume vrea să-mi vadă dinții strălucitori și nu apa sărată care îmi cade pe obraji. Nu voi face nedreptate cu mine însămi doar pentru a-i consola.
„Leacul pentru orice este apa sărată – lacrimi, sudoare sau marea. ” – Isak Dinesen
Știu, fericirea este o emoție dominantă care ne atrage mereu spre ea și obiectivul nostru principal din tot ceea ce facem este să o obținem. Dar este corect să lăsăm această emoție să le suprime pe celelalte?
Energia pusă în suprimarea emoțiilor ricoșează înapoi cu aceeași reacție. Durerea de care încerc să scap se va întoarce și mă va răni și mai mult.
Cum spunea Newton „pentru fiecare acțiune există o reacție egală și opusă”.
Conform psihologiei reprimarea conștientă și deliberată a emoțiilor noastre în momentele în care nu există o traumă poate duce la efecte dăunătoare asupra minții și corpului nostru. Astfel, tristețea își revine.
Deci dacă cineva mărturisește despre tristețea sa. Spuneți-i că nu este o problemă este o fază care trebuie trăită.
Singura diferență pe care o văd acum în fericire și tristețe este. Fericirea este practicată în fața lumii iar tristețea este practicată în singurătate. Este același lucru ca și cum eșecul te lovește în public, în timp ce succesul te prețuiește în privat.
Nu poate exista o lume în care toată lumea este în bucurie, nu există durere, toată lumea are gura ocupată în râs.
Cred în Dumnezeu, dacă Dumnezeu mi-a dat lacrimi și tristețe poate că există un motiv în spatele acestui lucru. Există atât de multe variații în sentimentele noastre, atunci de ce să rămânem blocați într-unul singur.
Dar dacă vreau să-mi împlinesc dorința de fericire există atât de multe articole care îmi fac drumuri prin ea. Sunt atât de mulți oameni care o urmăresc, dar, ei nu sunt atât de fericiți pe cât arată.
Ei se simt deprimați uneori și dacă pretind că sunt mereu fericiți nu-i credeți. Ei sunt la fel de umani ca mine și ca tine.
Sunt binecuvântată să cunosc acest fapt la această vârstă mică. Altfel, aș fi fost naivă ca alții și mi-aș fi petrecut întreaga viață urmărind ceva în timp ce le pierdeam pe celelalte.
Viața mea este plină de tragedii, lacrimi, zâmbete, confuzie, iubire, grijă, discuții, tăcere, pace, haos. Și atât de multe.
Cu această mentalitate schimbată am construit iubirea pentru fiecare moment. Există oscilații în sentimentele mele și îmi place să mă plimb în acest roller coaster. Sper că și voi toți faceți la fel.
Sunt fericit pentru că primesc și lacrimi. Hmmm… nu am nevoie să fiu. Dacă vrei ca viața ta să fie gustoasă, atunci gustă fiecare emoție a vieții.
Singurul mod de a fi cea mai fericită persoană este să nu-ți reprimi emoțiile tale.
Fii trist când simți asta, plângi când ai nevoie, vorbește și lasă cuvintele să curgă odată cu emoțiile tale, taci când simți nevoia de, iubește-te pentru momentele în care te simți mândru că ești tu, urăște-te pentru momentele în care ți-e rușine de capacitățile tale, lasă haosul să-și facă treaba.
Simțiți plictiseală, frică, speranță, plăcere, iubește totul pentru că ni s-a dat o singură viață pentru a experimenta totul.
Care emoție are propria sa importanță și esență, ar trebui să învățăm să apreciem creația lui Dumnezeu deoarece suntem una dintre ele.
Viața fericită este un mit pe care toată lumea se așteaptă să-l obțină. Este un mit să ai doar zâmbet și fără lacrimi, așa că acceptarea adevărului va face ca lacrimile să fie ușor de suportat.
De câte ori ați auzit și văzut „cele mai bune moduri de a fi fericit sau cum să fii fericit în fiecare zi etc. etc.”. Dar oricât de mult am încerca să fim fericiți nu putem scăpa de experimentarea durerii.
Care persoană predică să nu fie tristă. Eu chiar vreau să știu motivul. Este rău să fii trist sau este la fel de rușinos pentru ființele umane ca și cum ne-am arăta trupul gol ca și cum ne-am arăta sufletul gol prin aceste emoții.
Cine vrea să trăiască acea viață monotonă în care există doar zâmbet și nicio lacrimă? Vreți? Eu nu vreau.
.