Uruguay, cea mai mică țară din America de Sud, este situată în partea sudică a continentului, așezată între Brazilia și Argentina de-a lungul a 220 de kilometri de coastă atlantică. Țara este recunoscută ca având una dintre cele mai eclectice societăți din America Latină, prezentând un bogat patrimoniu european, o mare varietate de atracții artistice și culturale și unul dintre cele mai progresiste sisteme educaționale din regiune. Aceste caracteristici, printre altele, au adus Uruguayului titlul de „Elveția din America de Sud”. Clima sa blândă, lanțurile muntoase modeste (Cuchilla de Haedo și Cuchilla Grande) și atracțiile turistice primitoare fac ca Uruguayul să fie popular în rândul călătorilor din emisfera vestică și din Europa.
Deși masa terestră a Uruguayului este mică – doar 187.000 de kilometri pătrați, în comparație cu suprafețele mult mai mari ale Argentinei și Braziliei – calitatea vieții în această mică națiune este ridicată. Aproximativ 90 la sută din cei 3,2 milioane de locuitori ai țării trăiesc în zone urbane; cei mai mulți dintre aceștia locuiesc în capitala Montevideo. Țara se mândrește cu una dintre cele mai scăzute rate de mortalitate infantilă din lume, o rată a speranței de viață paralelă cu cea din Statele Unite și o rată impresionantă de alfabetizare a adulților de 97%, în condițiile unei densități relativ scăzute a populației. Deși economia țării a rămas ocazional în urmă față de cea a vecinilor săi în trecut, industriile sale agricole, hidroenergetice, miniere, de pescuit și turistice au susținut-o în perioadele de criză. Uruguayul se bucură de relații economice și politice extrem de interactive cu vecinii săi din America de Sud și cu țările din străinătate, făcând comerț frecvent cu Brazilia, Argentina, Statele Unite, Germania și Italia. Moneda națională este peso-ul uruguayan.
Oamenii din Uruguay (uruguayenii) au o istorie culturală unică. În timp ce mulți dintre cetățeni se identifică ca fiind „albi”, neamurile lor pot fi urmărite la o serie de origini, inclusiv spaniolă, portugheză, italiană, metisă, amerindiană și africană-uruguayană. Spaniola este limba națională oficială, deși portugheza, brazilianul (un amestec spaniol-portughez), engleza, franceza, germana și italiana sunt vorbite pe scară largă în zona metropolitană din Montevideo. Această diversitate lingvistică se reflectă în gama largă de manifestări artistice întâlnite în Uruguay, inclusiv teatru, arte vizuale, muzică, literatură și poezie. Aproximativ două treimi din populație este romano-catolică; iudaismul, protestantismul și alte religii reprezintă celelalte preferințe religioase ale țării.
Ca multe alte zone din America de Sud, pământul care avea să devină cunoscut sub numele de Uruguay a fost cândva ocupat de populații indigene, mai ales de către Charruas. Când exploratorii spanioli, care căutau o rută maritimă între oceanele Atlantic și Pacific, au aruncat inițial ancora în Uruguay în anii 1500, au fost atacați și uciși de către Charruas. Coloniștii spanioli care au sosit mai târziu de-a lungul coastei uruguayene i-au supus pe Charruas și au înființat în zonă ferme agricole și de creștere a animalelor profitabile. Cu toate acestea, expansiunea portughezilor din Brazilia a reprezentat o amenințare pentru interesele comerciale ale Spaniei, iar următorii câțiva ani vor fi martorii unei lupte militare continue între forțele spaniole și portugheze.
Uruguay s-a aflat sub influența mai multor guverne în primii săi ani, printre care Spania, Portugalia, Argentina, Brazilia și Marea Britanie. Abia în 1828, la semnarea Tratatului de la Montevideo la Rio de Janeiro, Uruguayul a obținut în cele din urmă o independență durabilă. Acest tratat, negociat de Marea Britanie, prevedea îndepărtarea permanentă a forțelor braziliene și argentiniene din țară, deși cele două țări vecine păstrau în continuare drepturi limitate de a interveni în afacerile civile ale Uruguayului. A fost redactată o constituție, numind noua țară Republica Oriental del Uruguay, sau Republica Uruguayului (termenul „Oriental” se referea la poziția estică a țării pe continent, nu la ceva asociat cu Asia). Astăzi, Uruguayul își păstrează acest nume oficial, deși cel mai frecvent este denumit „Republica Uruguay” sau pur și simplu „Uruguay”. În fiecare an, 25 august este sărbătorită ca zi a independenței, în memoria tratatului din 1828.
În restul secolului al XIX-lea, imigrația legată de creșterea animalelor din Europa a crescut, iar populația Uruguayului a crescut. La debutul revoluției industriale, Uruguayul a inițiat o serie de reforme sociale, multe dintre ele fără precedent la acea vreme, în special în ceea ce privește condițiile de angajare. Guvernul a inclus, de asemenea, reforme care au abolit pedeapsa cu moartea, a instituit legi privind îngrijirea copiilor, a permis sufragiul femeilor și a prevăzut alte aspecte legate de drepturile omului. Însă această perioadă de schimbări progresiste a fost caracterizată și de numeroase revolte politice, insurecții și crize economice care au durat de-a lungul primei jumătăți a secolului al XX-lea. Apoi, în 1966, a fost creată o nouă constituție, ulterior suspendată și apoi reformată în 1997, în baza căreia funcționează actualul guvern.