Până la depunerea cererii de viză K-1, un cuplu trebuie să se fi văzut personal în ultimii 2 ani înainte de depunerea cererii. Este important să colectați dovezi că v-ați întâlnit în persoană înainte de depunerea cererii și să includeți aceste dovezi cu petiția. Neprezentarea dovezilor de a se fi întâlnit în persoană poate duce la o RFE (Request for Evidence) mai târziu în cadrul procesului.
Un american („petiționar”) începe procesul de solicitare a vizei K-1 în numele unui logodnic(ă) străin(ă) („beneficiar”) prin depunerea formularului I-129F (Petiție pentru logodnic(ă) străin(ă)) la United States Citizenship and Immigration Services (USCIS), împreună cu formularul I-134 (Declarație pe propria răspundere). Instrucțiunile oficiale sunt disponibile pe site-ul web al USCIS sau pe site-ul web al Departamentului de Stat al SUA. Nu este necesar niciun avocat sau alt intermediar pentru a adresa cuiva o petiție pentru o viză K-1, însă unii aleg să angajeze un avocat sau o agenție de pregătire a documentelor pentru a ajuta la întocmirea documentelor și/sau pentru a facilita procesul.
După ce petiția a fost primită de USCIS și taxele corespunzătoare au fost colectate, aceasta este de obicei scanată și sunt inițiate verificările de fond corespunzătoare. Odată ce o petiție de viză a fost primită de USCIS, o notificare cu un număr de primire este furnizată solicitantului. Această notificare se numește de obicei NOA1, denumită astfel deoarece este de obicei prima notificare de acțiune (Notice Of Action – NOA) pe care o primește petiționarul.
După ce o petiție de viză a fost aprobată sau respinsă de către centrul de servicii al USCIS, o notificare denumită de obicei NOA2 este trimisă petiționarului prin care acesta este informat cu privire la aprobarea sau respingerea petiției. Aprobarea petiției nu garantează că viza va fi acordată. În cazul în care petiția este aprobată, aceasta este trimisă la Centrul Național de Vize al Departamentului de Stat, care, la rândul său, o transmite ambasadei sau consulatului cel mai apropiat de logodnicul (logodnica) străin(ă). Ambasada sau consulatul îl va notifica pe logodnicul (logodnica) străin(ă) că a primit o petiție și îi va furniza informații cu privire la modalitatea de programare a unui examen medical cu medicul comisiei, la modalitatea de programare a unei întâlniri pentru un interviu pentru viză la ambasadă și la documentele necesare pe care logodnicul (logodnica) străin(ă) trebuie să le aducă cu el (ea) la interviu. Înainte de interviu, logodnicul (logodnica) străin(ă) va trebui să solicite viza K-1.
Petiția I-129F este valabilă timp de patru luni de la data aprobării de către USCIS. Astfel, logodnicul(a) străin(ă) are la dispoziție patru luni pentru a solicita o viză K-1 prin completarea online a formularului DS-160, Nonimmigrant Visa Application,. Un ofițer consular poate eventual prelungi valabilitatea petiției în cazul în care aceasta expiră înainte de finalizarea procesării vizei.
La interviul pentru viză, un ofițer consular examinează documentele pe care le-au prezentat atât petiționarul american, cât și logodnicul(a) străin(ă). Ofițerul consular caută dovezi ale unei relații și îi pune întrebări logodnicului(ei) străin(e) pentru a stabili dacă există o relație de bună credință. De obicei, ambasadele solicită ca logodnicii să aducă la interviu dovezi ale relației lor, cum ar fi fotografii împreună, corespondență între cei doi, dovezi ale trimiterilor de bani către logodnic(ă), facturi telefonice care să arate convorbirile dintre ei, etc. În plus, dovezile privind veniturile sunt examinate pentru a se asigura că petiționarul îndeplinește cerințele minime de venit. Cerința actuală este ca venitul petiționarului să atingă sau să depășească 100% din nivelul de sărăcie din SUA. În unele cazuri, un co-sponsor poate fi folosit pentru a îndeplini această cerință.
Câteva țări au cerințe suplimentare specifice. În Filipine, de exemplu, nu există divorț legal și, prin urmare, trebuie furnizat un CENOMAR (certificat de necăsătorire) pentru a demonstra eligibilitatea căsătoriei.
După ce interviul este finalizat, ofițerul consular poate elibera viza, dacă este convins de o relație de bună credință care îndeplinește toate cerințele legale. Ofițerul poate, de asemenea, să solicite prezentarea de dovezi suplimentare înainte de a lua o decizie. În cazul în care ofițerul consular nu crede că relația este de bună credință sau găsește un impediment legal pentru eliberarea vizei, petiția va fi returnată la USCIS și va fi recomandată pentru revocare și nu va fi eliberată nicio viză.
O viză K-1 este imprimată pe o etichetă autoadezivă, similară unei vize turistice, dar adnotată cu numele solicitantului. Eticheta este plasată în pașaportul logodnicului(ei). Este valabilă pentru o singură intrare în Statele Unite în termen de șase luni de la data eliberării.
Durata totală de la depunerea petiției inițiale până la eliberarea efectivă a vizei poate varia, dar recent a fost în medie de aproximativ opt luni. Durata depinde parțial de viteza de procesare a centrului USCIS care primește petiția de viză, precum și de disponibilitatea programărilor la ambasada sau consulatul cel mai apropiat de logodnicul(a) străin(ă). Solicitanții de viză și logodnicul (logodnica) lor pot evita întârzierile inutile asigurându-se că cererile lor sunt completate complet și cu exactitate și programând întâlnirile necesare cu medicul comisiei și cu Ambasada SUA de îndată ce sunt eligibili pentru a face acest lucru.