Vocabular de codificare medicală și termeni cheie

Când vine vorba de codificarea medicală, există o listă lungă de termeni cheie și vocabular care sunt utilizați zilnic de către codificatori. Este important pentru codificatorii medicali să se familiarizeze foarte bine cu acești termeni, iar cei care îi stăpânesc bine vor fi capabili să ofere o performanță profesională eficientă și rapidă. Iată o privire asupra unor termeni cheie și a vocabularului pe care orice codificator medical ar trebui să le cunoască.

ICD-10

– Aceasta înseamnă International Classification of Diseases Tenth Edition (Clasificarea internațională a bolilor, ediția a zecea) și este sistemul folosit pentru clasificarea codurilor de boli. A intrat în vigoare în 2015, înlocuind ICD ediția a noua.

CPT

– Aceasta reprezintă Terminologia curentă a procedurilor, care a fost stabilită de către Asociația Medicală Americană. Aceasta descrie servicii de tip chirurgical, medical și de diagnosticare.

Coduri de categorie

– Acesta este un cod de trei cifre care urmează o anumită afecțiune. De exemplu, o afecțiune cum ar fi BPOC (Boală pulmonară obstructivă cronică) este urmată de un cod de categorie 496.

Coduri de subcategorie

– Acesta este un cod de patru cifre, care are rolul de a descrie codul mai detaliat. De exemplu, un cod de subcategorie HTD (Tulburare de hipertensiune arterială) 401.9 are ca scop să ofere ceva mai multe detalii despre tulburarea de hipertensiune arterială.

Coduri de subclasare –

Acestea sunt coduri care necesită cinci cifre din cauza detaliilor complicate implicate. Există o mulțime de coduri de subclasificare care se termină cu două zerouri, care urmează trei cifre și o virgulă (250.00).

Termen principal –

Acesta este termenul care trebuie căutat în indexul cărții unui codor medical. Dacă o persoană are bronșită cronică, atunci codificatorul va căuta codul pentru bronșită.

Default Code

– Acesta este uneori numit și cod nespecificat. Este codul listat alături de termenul principal și este folosit atunci când nu există un cod specific pentru afecțiunea respectivă.

Modificatori –

Este format din două caractere și pot fi fie numere, fie litere. Ele se adaugă la sfârșitul unui cod cu o cratimă. Un modificator poate indica dacă un serviciu a fost finalizat sau nu, dacă a fost un succes sau un eșec.

New and Established Pts

– Aceasta se referă la pacienții noi sau stabiliți. Distincția nou descrie pacienții care nu au primit servicii de la un medic sau de la un medic de specialitate similar în ultimii trei ani. Distincția stabilită se referă la acei pacienți care au primit servicii în ultimii trei ani

Codare E și M –

Codarea E și M este adesea folosită de medici pentru a se referi la o specialitate.

Coduri de procedură comună în domeniul sănătății (HCPCS)

– Aceste coduri sunt folosite pentru a identifica servicii, consumabile și produse care nu sunt incluse în codarea CPT. Aceste coduri se aplică serviciilor care nu sunt prestate de un medic, dar care ar putea fi efectuate de serviciile de ambulanță și de alte entități.

Codul de poziție X

– Atunci când există doar șase caractere disponibile pentru un cod și trebuie adăugat un al șaptelea, acest lucru se face cu caracterul X.

Coduri temporare

– Aceste coduri se aplică diferitelor tipuri de tehnologii emergente. Ori de câte ori se întâmplă acest lucru, aceste coduri se încheie cu litera T.

Relative Value Unit (RVU)

– Acest termen este folosit pentru a descrie formulele produse de Medicare.

American Medical Association

– Acesta este grupul însărcinat cu stabilirea și modificarea oricăror schimbări ale sistemului de codificare medicală.

Supplemental Reports –

Este vorba de rapoarte care sunt solicitate de către casele de asigurări de sănătate pentru a explica de ce un serviciu a fost efectuat sau întrerupt. Acestea sunt adesea incluse cu modificatorii CPT.

Advanced Beneficiary Notice (ABN) –

Aceasta face parte din Medicare și este emisă atunci când un pacient este de acord să se supună unui serviciu care ar putea să nu fie acoperit de Medicare. Este un formular care îi face pe pacienți să fie conștienți de acest fapt.

Modificatori neesențiali –

Aceștia sunt subtermeni care vin după termenul principal și sunt scriși în paranteză. Aceștia nu sunt obligatorii, dar au rolul de a oferi mai multă claritate diagnosticului.

Coduri V –

Acestea sunt codurile care sunt folosite pentru a identifica orice circumstanțe care ar putea influența îngrijirea unui pacient. Aceste coduri sunt folosite pentru a identifica condițiile care nu sunt considerate o leziune sau o boală.

Coduri E –

Aceste coduri semnifică modul în care a fost suferită o leziune și include, de asemenea, locația leziunii.

Eponim

– Acesta este folosit pentru a descrie o boală care și-a luat numele de la o persoană reală. De exemplu, ALS este denumită în mod obișnuit boala Lou Gehrig.

Listă tabelară

– Aceasta este o listă de coduri care au fost plasate în ordine numerică. Codificatorii se referă la listele lor tabulare destul de frecvent.

Coduri de combinare

– Aceasta reprezintă un singur cod care este utilizat pentru clasificarea a două diagnostice; unul cu o complicație sau unul cu o manifestare secundară asociată.

Diagnostic principal

– Aceasta se referă la codul de diagnostic care este listat primul. Este folosit pentru a explica motivul principal al vizitei medicale și este folosit foarte des de către codificatori.

.