Utilizarea terapeutică a hormonului de creștere uman a fost demonstrată pentru prima dată în urmă cu 45 de ani.1 În acești ani, numărul de utilizări aprobate și propuse ale hormonului de creștere uman a crescut de la una la mai mult de o duzină, iar numărul pacienților tratați cu acesta a crescut de la o mână de oameni la zeci de mii în întreaga lume. Utilizările aprobate oficial ale hormonului de creștere uman variază de la o țară la alta, dar acesta este utilizat în mod obișnuit pentru copiii cu deficiență sau insuficiență a hormonului de creștere, creștere slabă din cauza insuficienței renale, sindromul Turner (fete cu un cromozom X lipsă sau defect), sindromul Prader-Willi (de obicei din cauza disomiei uniparentale la nivelul cromozomului 15) și copii născuți mici pentru vârsta gestațională cu creștere slabă după vârsta de 2 ani (tabel). Recent, Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite a aprobat, de asemenea, utilizarea hormonului de creștere uman pentru copiii scunzi cu statură mică idiopatică care sunt cu mai mult de 2,5 deviații standard sub medie sau pentru cei mai scunzi 1,2% dintre copii. La adulți, utilizările aprobate includ epuizarea legată de SIDA și deficitul de hormon de creștere (de obicei din cauza unei tumori hipofizare). Dovezile care susțin aceste utilizări ale hormonului de creștere uman provin din studii controlate dublu-orb, observații clinice și meta-analize sistematice.2,3
Tabelul 1
Utilizări terapeutice aprobate oficial ale hormonului de creștere uman în anumite țări
Indicație | Regatul Unit | Uniunea Europeană | Statele Unite | Japonia | Australia | ||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Deficit de hormon de creștere: | |||||||
În copilărie | X | X | X | X | X | X | X |
La vârsta adultă | X | X | X | X | |||
Depășirea SIDA | X | X | |||||
Insuficiență renală | X | X | X | X | X | X | X |
Sindromul Turner | X | X | X | X | X | ||
Achondroplazie | X | ||||||
Prader-Willi syndrome | X | X | X | X | |||
Creștere slabă la copiii mici pentru vârsta gestațională | X | X | |||||
Statura scurtă idiopatică | X |
În plus față de utilizările terapeutice general acceptate ale hormonului de creștere uman, multe utilizări propuse nu au fost stabilite. Hormonul uman de creștere este, fără îndoială, un hormon puternic, cu o mare varietate de efecte biologice. Acțiunile anabolice ale hormonului de creștere uman l-au făcut atractiv ca agent potențial pentru problemele catabolice într-o gamă largă de condiții clinice, inclusiv pacienți grav catabolici într-un mediu de terapie intensivă, arsuri, fibroză chistică, boli inflamatorii intestinale, probleme de fertilitate, osteoporoză și sindromul Down și, de asemenea, pentru persoanele care doresc să inverseze efectele îmbătrânirii și să promoveze performanțele atletice. Aceste ultime două utilizări potențiale au primit cea mai mare atenție ca fiind un abuz al hormonului de creștere.
Definițiile cuvântului abuz includ „utilizarea necorespunzătoare sau excesivă”. Forma clasică de „abuz” a hormonului de creștere uman sunt sportivii sau culturiștii care îl folosesc ca o modalitate de a obține un avantaj nedrept față de concurenții lor. Nu există nicio dovadă solidă că hormonul de creștere uman funcționează cu adevărat în acest context.4 Literatura de specialitate în domeniul culturismului este plină de mărturii, dar cum hormonul de creștere uman este cel puțin la fel de puternic ca un agent anabolic, nu mai există nicio îndoială că hormonul de creștere ar trebui interzis în sport. Utilizarea hormonului de creștere uman în sport este promovată de faptul că până în prezent nu există nicio metodă practică de detectare a faptului că este utilizat în competiții la nivel olimpic.5 Se speră că mai multe teste aflate în prezent în studiu vor fi suficient de solide pentru a fi utilizate la Jocurile Olimpice.
Utilizarea hormonului de creștere uman pentru a crește înălțimea copiilor care au deja o înălțime normală ar trebui, de asemenea, să fie considerată un abuz. O altă formă comună de utilizare a hormonului de creștere uman în afara indicațiilor stabilite este presupusa sa acțiune de inversare sau de încetinire a efectelor îmbătrânirii.6 Căutarea unei „fântâni a tinereții” este un vis vechi, reclamele din presa scrisă și de pe internet promovează utilizarea hormonului de creștere uman sau a agenților prezentați ca fiind cei care cresc nivelul hormonului de creștere uman. Mulți dintre acești agenți nu sunt hormoni de creștere și nu duc la o creștere susținută a concentrațiilor de hormon de creștere. Deși efectele anabolice și modificările compoziției corporale au fost în mod clar asociate cu utilizarea hormonului de creștere uman, la persoanele în vârstă există puține sau nicio dovadă a unui efect funcțional pozitiv important asupra proceselor de îmbătrânire.7,8
În plus față de lipsa dovezilor privind eficacitatea hormonului de creștere uman în aceste utilizări propuse, acesta provoacă efecte secundare, cum ar fi diabetul, sindromul tunelului carpian, retenția de lichide, dureri articulare și musculare și tensiune arterială ridicată. Multe dintre aceste efecte secundare au fost observate în studiile care au utilizat doze mult mai mari de hormon de creștere uman decât cele utilizate în prezent la persoanele în vârstă, astfel încât există speranța că studiile care utilizează doze mai mici, singure sau în combinație cu doze modeste de steroizi anabolizanți, pot arăta un raport pozitiv între beneficii și efecte secundare. Sunt necesare studii clinice bine controlate pentru a explora utilizările potențiale ale hormonului de creștere uman la persoanele în vârstă și ale altor utilizări potențiale ale acestuia ca agent anabolic. Cu toate acestea, utilizarea hormonului de creștere uman pentru indicații care nu sunt stabilite este o risipă de fonduri pentru sănătate și echivalează cu exploatarea oamenilor și expunerea lor la riscuri inutile.
.